Green Deal - Acordul Verde European este un set de inițiative politice ale Comisiei Europene, cu scopul de a face Europa neutral climatic până în 2050.

Green Deal se bazează pe cadrul complex al politicilor energetice și climatice pe care Uniunea Europeană le-a dezvoltat în ultimele trei decenii. În prezent, guvernanța UE pentru climă și energie este structurată în jurul a trei obiective principale referitoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră de la nivelurile din 1990, ponderea energiei regenerabile în consumul final de energie și îmbunătățirea eficienței energetice.

Acordul este un plan menit să încurajeze tranziția Uniunii Europene către o economie neutră din punct de vedere climatic prin reducerea emisiilor de carbon cu 55% până în 2030 și neutralizarea completă a amprentei de carbon până în 2050.

Acordul Verde reafirmă și consolidează angajamentul UE față de acordul climatic de la Paris, care a fost adoptat în decembrie 2015 cu scopul (principal) de a limita creșterea temperaturii medii globale la mult sub 2 grade Celsius peste nivelurile preindustriale.

În ciuda temerilor că ambițiile verzi ale Uniunii Europene pot fi diluate de nevoia de a concentra toate eforturile asupra măsurilor de redresare post-pandemică, Comisia a rămas fidela acestui proiect și a aprobat în noiembrie 2020 un buget de 1,8 trilioane EUR alcătuit dintr-un pachet de redresare post-pandemică în valoare de 750 miliarde EUR, alături de 1,05 trilioane EUR pentru un buget multi-anual, derulat pentru o perioada de șapte ani, între 2021-2027.

Pachetul de recuperare propus a avut o nuanță distinctă de verde, deși a fost diminuat până la aprobarea liderilor UE. Pe lângă finanțarea din partea UE, se estimează că vor fi necesare până la 1 trilion de euro din investițiile din sectorul privat pentru că ambiția Acordului Verde să devină realitate.

Acordul verde include numeroase strategii și planuri, cum ar fi Planul de Investiții pentru Europa Durabilă, o nouă strategie industrială a UE, un plan de acțiune pentru economia circulară, noua strategie a UE pentru biodiversitate până în 2030 și o strategie de agricultură durabilă „la fermă”. Se prevede introducerea unei taxe pentru a preveni relocarea emisiilor de carbon, și anume transferul producției industriale puternic poluante în afara UE, unde aceasta nu ar fi supusă aceluiași nivel de restricții de mediu.

Acordul verde reînvie ideea transformării Băncii Europene de Investiții în „banca climatică a Europei” prin finanțarea preferențială a proiectelor ecologice. Pentru a face față costurilor mai mari ale tranziției energetice pentru regiunile care depind mai mult de cărbune, Acordul Verde include un mecanism și un fond de tranziție echitabilă.

Cifre cheie din acord:

• Buget pe termen lung pentru 2021-2027 de 1,074 miliarde EUR combinat cu instrumentul de recuperare temporară, NextGenerationEU, de 750 miliarde EUR;
• Peste 50% din sumă va sprijini modernizarea prin politici care includ cercetare și inovare, prin intermediul Horizon Europe; climă echitabilă și tranziții digitale, prin intermediul Fondul de Tranzitie Justa (Just Transition Fund) și al programului Europa Digitala (Digital Europe); pregătire, redresare și reziliență, prin intermediul Facilității de recuperare și reziliență (Recovery and Resilience Facility), rescEU și un nou program de sănătate, EU4Health;
• Politicile tradiționale precum coeziunea și politica agricolă comună vor fi modernizate și vor primi în continuare fonduri bugetare semnificative ale UE, cu obiectivul de a sprijini tranzițiile ecologice și digitale;
• 30% din fondurile UE, atât în ​​cadrul NextGenerationEU, cât și în CFM, vor fi cheltuite pentru combaterea schimbărilor climatice. Pachetul acordă, de asemenea, o atenție specială protecției biodiversității și integrării genului;
• Programele cheie, inclusiv Erasmus +, EU4Health și Horizon Europe, vor fi consolidate în comparație cu acordul de la Consiliul European special din iulie 2020, cu un total de 15 miliarde EUR.

Noile obiective climatice EU reprezintă cu siguranță o creștere considerabilă a ambițiilor de reducere a emisiilor de carbon și se bazează în continuare pe transformarea semnificativă a sectorului energetic. UE va trebui să facă presiuni pentru o creștere consistentă a nivelurilor de energie eoliană și solară în deceniile următoare și o decelerare accelerată a cărbunelui.

Trecerea rapidă la surse regenerabile ridică provocări de flexibilitate și adaptabilitate pentru guverne și consumatori deopotrivă. Stocarea energiei pe bază de baterie este de obicei limitată la o durată de patru ore; se poate prelungi până la șase sau chiar opt ore, dar nu mult mai mult. Hidrogenul și alte tehnologii de stocare pe termen lung nu ar avea aceleași limitări, dar comercialitatea lor nu este încă dovedită.

Lucrurile vor trebui să se schimbe pentru a aduce soluții viabile pe piață. Până în prezent, politica s-a concentrat pe creșterea utilizării energiei eoliane și solare, dar pentru a atinge niveluri mai ridicate de reducere a emisiilor va fi necesară o paletă largă de tehnologii, dintre care multe vor avea nevoie de sprijin pentru a ajunge la maturitate. De asemenea, vor fi necesare modificări ale regulilor pieței energiei electrice pentru a proteja rentabilitatea investitorilor atunci când cea mai mare parte a sursei de energie este asigurată de surse regenerabile cu cost marginal redus.

Până în iunie 2021, Comisia va evalua și, dacă este necesar, va propune revizuirea tuturor instrumentelor politice relevante pentru a asigura reduceri suplimentare de emisii de gaze cu efect de seră.