Restricții financiare, lipsa de talente, cunoștințe și profesionalism, combinate cu  gravă lipsă de timp, sunt toate obstacole bine cunoscutela care inovarea trebuie să le facă față zilnic.

Deși toate se referă la un mod de gândire convențional, managerii  încă mai pot oferi solutii atunci când vine vorba de prioritizarea activitatilor.

Obstrucțiile despre care vorbim sunt: buget / resurse limitate pentru investiții, inovarea, strategie de inovare incoerentă și timp și resursele uriașe, consumul pentru asigurarea informațiilor, precum și faptul că securitatea informațiilor niciodată nu corespunde obiectivelor de afaceri.

Structura internă a fiecărui individ sau grup de oameni are propriile sale legi de evoluţie. Așa a fost creată această lume. Cel mai important este că, așa cum noi ajungem la maturitatea personală și / sau colectivă, ne conștientizăm instantaneu unele  legi naturale, care se aplică automat, indiferent dacă ne place sau nu, dacă știm despre ele sau nu.

Conform uneia dintre aceste legi, totul evoluează și suferă schimbări constante.

Prin urmare, fiecare entitate trece printr-un număr infinit de inovații, în ceea ce privește toate acestea aspecte.

Când viața ne bombează cu obstacole, vin și soluțlei. Datorită acestora obstacole, putem să creștem, să dezvoltăm constant, să împărtășim noi experiențe, trăind sub un nou spectru, spectrull inovării, care ne permite să devenim orice ne-ar place să fim.

Prioritizarea lucrurilor este strâns legată de esența vieții. Nu e vorba de a alega  între "bun" și "rău", ci  între "bun" și "mai bun".

Timpul, reziliența la șansă, bugetele și resursele scăzute, teama de eșec și lipsa stimularii, inacțiunea, cultura managementului, conducerea, lipsa de comunicare, sentimentul că nimeni nu ne ascultă, reticența față de risc, prea multă ego in discutarea ideilor, refuzul de a aborda gânditorii activi, stagnarea economiei, legalitatea, teama de respingere, modele valide de gândire, consecințe ale carierei, letarga, lipsa de idei, lipsa gândirii strategice, interesul personal, structurile organizaționale etc., acestea sunt toate obstacole solide în calea  inovării.

Intrebare este, pot toate acestea, sa deveni motive de a externaliza inovarea?